tăcerea ta nu este o furtună în deşert
ci aşteptarea iernatică a
zîmbetului răstignit pe crucea acestei zile
promisiunea orei fatale pe care
numai odată cu amurgul
o voi simţi mîngîindu-mi ucigător
de tandru carnea sidefie
surîsul
suspansul
ceasului de îmbăiere în privirea ta
frapată
de înger indecent şi decăzut
irişii îşi vor transfera zborul
existenţial şi concret
iar eu voi fi doar efectul fluid îmblînzit
de certitudinea secundei
în care bobocul plesneşte în culoarea
galbenului decembrie
mireasmă şi zîmbet de rotund
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu