luni, 10 noiembrie 2008

prezumtzii de simtziri

poate uneori iubim din nevoia de a spune "te iubesc" si tot din nevoia de a auzi asta.poate uneori singuratatea sau neimplinirea ne face sa ne gasim un subiect pe care sa l consideram sufletul pereche si apoi sa ne dam seama ca este doar un boom al feeling urilor noastre....poate uneori din dragoste suntem obositori si artzagoshi si nu intelegem deloc pe celalalt....si poate tot uneori din frica sau un sentiment asemanator fricii ne este imposibil sa spunem exact ce simtim....poate uneori e mai bine cu rau decat cu bine,fiindca ne am obisnuit deja si nu mai putem iesi din cercul vicios....poate uneori ne e frica de noi si de tot ce ne inconjoara dar cu toate astea bravam ca suntem "cei mai cei"...in categoria asta intra si barbati si femei......poate noaptea aceea de dragoste de neuitat ne a facut sa credem pentru o clipa ca .....pana ce moartea ne va desparti....chiar daca asta inseamna despartirea celuilalt...poate eu iubesc intr un mod posesiv.....si ....poate nu inteleg ca esti legat si nu poti sa te rupi.....nu stiu.....mi e greu si mi e greeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeuuuuuuuuuuuuuuuu

iubitule te cred.....

te cred ca ma iubesti,te cred ca esti departe si ti e dor.crede ma ca inteleg tot ce se intampla spiritual,material,samd....studiez totul din jurul meu si raman deschisa spre tine....apreciind tot mai mult ceea ce faci si stoicismul in ati indeplini scopul final...si oare cand vei ajunge acolo???????va fi la fel?....va mai exista MMI si TI?si caldura aceea dintre noi...departe fiind....si calmul tau si tot ce te reprezinta? T I tatikule mult

nu o mai suport!

am citit in jurnalul unui barbat...si am ramas masca.....



13 Octombrie 2008

Deci pur si simplu nu o mai suport pe nevasta-mea care asa a fost dintotdeauna: egoista, intriganta, rea cat cuprinde si mai nou o urasc pur si simplu pentru ca imi dau seama ca nu o sa pot scapa niciodata de ea pentru ca avem copii impreuna. O urasc si nu o suport. Nu o suport sa mai respire langa mine in pat, nu o mai suport sa o vad dimineata, nu mai suport sa o mai aud la telefon, nu o mai suport sa stiu ca a naibii se intoarce acasa si ca trebuie sa o vad langa mine, prin preajma mea.
Si daca cineva vrea sa stie pur si simplu in seara asta i-am spus sa faca patul, a zis ca da...am asteptat cateva minute, am vazut ca nu vine, l-am facut eu si m-am bagat in pat, apare si dobitoaca ce nu putuse sa faca patul pentru ca era prea ocupata sa se uite la nu stiu ce film turcesc pe kanalD.
Va rog sa ma intelegeti...a aparut dupa cca. 30 de minute. O urasc si nu mai vreau sa existe in viatza mea. Am incercat sa o schimb, sa vorbesc cu ea, m-am gandit ca prin comunicare se pot rezolva problemele, dar dobitoaca, daca ii spun ceva incepe sa ridice tonul. Daca ii spun ca aici nu e jungla si eu nu sunt animal ca sa zbiere la mine, mai ales ca aud foarte bine, dobitoaca se face muta. Muta ca un peste si tace. Am incercat sa nu vorbesc cu ea, sa tac, dar mi se pare nesimtire sa nu vorbesti: e o problema inceraca sa o rezolvi, nu taci ca mutul si sa astepti sa ghiceasca celalalt. E o cretina si sincer imi dau seama ca nu are argumente sa ma contrazica....ce mama dracului are dobitoaca?
Am incercat sa o schimb in alt fel: nu m-am mai atins de ea vreo doua saptamani. Dobitoaca zici ca e de piatra.
O URASC CU DESAVARSIRE SI DOBITOACA, CARE MACAR N-ARE UN STROP DE FANTEZIE IN PAT O SA IMI TOACE ZILELE ZI DE ZI PANA LA SFARSITUL VIETII.
EU sunt de vina pentru ca nu m-am oprit atunci cand AM AVUT TOTAL PERSOANA POTRIVITA.