And I love you so
The people ask me how
How I've lived 'til now
I tell them I don't know
I guess they understand
How lonely life has been
But life began again
The day you took my hand
And yes I know, how lonely life can be
The shadows follow me
And the night won't set me free
But I don't let the evening get me down
Now that you're around me
And you love me too
Your thoughts are just for me
You set my spirit free
I'm happy that you do
The book of life is brief
And once a page is read
All but life is dead
That is my belief
And yes I know, how lonely life can be
The shadows follow me
And the night won't set me free
But I don't let the evening get me down
Now that you're around me
marți, 11 noiembrie 2008
scuzele de seara
cate scuze ar trebui sa mai imi cer?ca am avut tupeul sa incalc regulile?cate seri ,cate zile,cate ore am sa mai imi fac mea culpa?cata ignorantza trebuie sa mai inghit....inghitituri mici si discrete....cine sunt eu la urma urmei?...ce i cu fabula asta fara haz??si de ce eu ma las purtata in ea?pentru ce si pentru cine?
sarada anuala
si de ce ar trebui sa mi raspunzi?si de ce ar trebui sa fii ceea ce vreau eu?totul e o sarada.....si se transforma in povestea stiuta deja...........eu aia cu privirea cetzoasa configurand o imagine care de fapt e o holograma....falsa...tu...cel care ai gasit ...spatiul de degajare al presiunilor...si acum din spatiul ala vin tensiuni care te obosesc....
in ideea ca totul mai are un sens totusi.....
.Fa-ti timp sa iubesti...este secretul tineretii vesnice! Fa-ti timp sa razi...este muzica sufletului! Fa-ti timp sa plangi...este emotia unei inimi mari! Fa-ti timp sa citesti...este sursa cunoasterii! Fa-ti timp sa asculti...este forta inteligentei! Fa-ti timp sa gandesti...este cheia reusitei! Fa-ti timp sa te joci...este prospetimea copilariei! Fa-ti timp sa visezi...este rasuflarea fericirii! Fa-ti timp SA TRAIESTI...caci timpul trece REPEDE...si nu revine NICIODATA..^^
......cand nisipul se va fi terminat
si daca se va termina vreodata....ca am inceput sa cred ca e infinit cantitativ....si ca niciodata clepsidra nu va fi goala intr una din jumatati.....si mi amintesc sarutul acela si drumul si zambetul si mai ales plecarea aia in graba care m a lasat cu atatea intrebari fara raspuns...si apoi a urmat perioada asta ciudata .....si cine dracu sa mai inteleaga ceva?????????io?aia ratacita n gandurile mele?io?
aia cuceritoare?
aia care pune statusuri ca sa atace indi-vitele??
io?
cum asa?
io aia care devorez barbatzi?
io?
prea multe ??????si multi de "io"
aia cuceritoare?
aia care pune statusuri ca sa atace indi-vitele??
io?
cum asa?
io aia care devorez barbatzi?
io?
prea multe ??????si multi de "io"
De astazi nu mai vreau
azi nu mai vreau!!!sa te aud,sa te vad,sa ti scriu,sa te citesc....gata ..nu mai vreau....m am saturat sa fii ocupat,sa exist pentru tine doar atunci cand ai timp sau % in sange....si nici atunci fiindca e ea cu o tigara langa tine.....nu mai vreau sa stiu ca TU ma iubesti...sunt satula si mi e sila...de mine si de te iubescul ala gen slogan electoral...da ce dracu maiii??????esti ales de anul trecut...dar asta nu inseamna ca ai mandat pe 5 ani....deci n am nevoie de sms ul tau rece,n am nevoie de datul de inteles ca esti cu ea...n am nevoie mey de nimic decat de mine si atat...,ma simt foarte bine cu mine...n am nevoie de pasiuni...azi....n am nevoie de promisiuni si nervi trucatzi....am nevoie de linistea MEA...e clar? e just????:)
Cel mai tare articol despre amanta...by Eloa
Pentru că dau vina pe amantă
(În general)
Nici un bărbat nu e vinovat pentru că înşală. Diabolica şi irezistibila făptură care îl ispiteşte să i-o tragă e întotdeauna de vină. Ea are întotdeauna ceva de câştigat din afacerea asta. El, victima, iepuraşul, veşnic speriat şi inocent, pufos şi roz, atât de uşor de prostit, va cădea în mrejele vrăjitoarei, homewrecker, diavoliţă împieliţată, care nu se simte suficient de sexy dacă nu-i fură bărbatul unei casnice cu şorţ pătat.
Ai tot ce-ţi trebuie acasă. Eşti liniştitul posesor al unui obiect care funcţionează pe bază de flori şi “da, dragă” şi care îţi satisface nevoile de bază fără prea multe mofturi. Dar uneori se-ntâmplă să apară o femeie de care te simţi atras în mod inexplicabil. Amanta e întotdeuna o fiinţă irezistibilă. Dai piept cu tentaţia, lupţi cu propriile pulsiuni, ai vrea să scapi din vrajă, să fugi, dar pe măsură ce urli mai tare în tine că NU, ea devine tot mai de nerefuzat. Şi ea insistă şi insistă, dă din pleoape şi geme, te imploră să o ai şi tu, epuraş tâmpit, cum s-o laşi singură şi dispusă?
Cea mai flatantă ipostază pentru o femeie e, de departe, cea de posibilă amantă. Amanta are întotdeauna ceva în plus: e mai cumva decât cea de acasă - atrăgătoare, sexy, tânără, fascinantă, încântătoare…
Ipostaza de soţie are o aură de casnică, de cufăr ferecat şi împăienjenit, care cândva a valorat ceva, dar acum s-au aşternut anii, obişnuinţa şi tristeţea peste el.
Amanta e proaspătă, e vie, e frumoasă, e femeie, nu miroase a mâncare, are timp să stea degeaba, are personalitate, voinţă şi mai ales capricii, vrea asta şi ailaltă, dă din picioare şi când e supărată face un botic care te convinge de fiecare dată să-i faci pe plac. Ei ai curaj să-i spui ce-ţi trece prin cap: te-ai îngrăşat, nu-ţi stă bine, ce e cu outfitu’? te duci la nuntă? de ce ţi-ai pus sarmalele alea în cap? De fapt, adevărul e că amanta nu are niciodată sarmale în cap. Ea nu încearcă niciodată din răsputeri să-ţi facă pe plac, ca să ajungă ridicolă când se hotărăşte să-şi schimbe look-ul după ani de învârtit în cratiţă. Amanta nu se chinuie să-ţi facă pe plac. Ea pur şi simplu e. Poate că de-asta e şi al dracului de irezistibilă, pentru că e naturală, se iubeşte pe sine, face alegeri, nu compromisuri, nu te iartă over and over and over again, are parte de sinceritate absolută, ştie ce-ţi trece prin cap, pentru că ai curaj să-i spui, cu ea te simţi în largul tău, te trezeşti spunâdu-i asta.
Şi apoi, dintr-o joacă de copii care n-ar trebui să rănească pe nimeni (cel puţin atâta timp cât nevasta nu ştie), se transformă într-o mare înşelăciune. El îi promite că-şi va părăsi soţia pentru ea. N-O VA FACE NICIODATĂ.
Când sunt tineri, au amante pentru că e periculos, incitant, se simt vicleni, îl felicită şi invidiază prietenii că au două, totul e frumos.
Ce nu obţine de la una, are de la alta. I se pare că femeia nr 2 ar fi trebuit să fie aleasa, că ea e minunata, ea e zâna din poveşti şi promite că într-o zi, foarte curând, o să-şi sumeată pantalonii şi o să-nceapă o nouă viaţă, cu adevărata iubire a vieţii lui. GREŞIT, ALINA! El nu crede că e îndrăgostit de amantă pentru că e mai cumva decât soţia. A avea amantă înseamnă a recupera puţin din libertatea pe care se pare că ai pierdut-o la primărie, în ziua când ai minţit că “nesilit de nimeni”, când erai convins că “silit de EA”. A te bucura de o jucărie a ta, de care nu ştie soţia, e o declaraţie perversă de independenţă, o garanţie că mai eşti pe undeva, cumva propriul stăpân (măcar în privinţa utilizării unor segemente antomice şi al unor fonduri), în condiţiile în care soţia a început să-ţi dirijeze şi organizeze viaţa pe termene cincinale, sufocându-te şi plictisindu-te de moarte.
Amanta îşi acceptă condiţia de “parteneră part-time” pentru că nu vrea/nu poate să se implice total într-o relaţie. Uneori nu conştientizează că suferă de spaimă de commitment şi crede că e definitiv îndrăgostită de tip şi că el e cel cu care ar trebui să-şi petreacă restul vieţii, numai că, tough luck, e luat deja. Va trebui să aştepte până se eliberează de angajamente anterioare şi să bocească un pic între timp, să nu se auto-suspecteze că nu are curaj să se implice într-o relaţie de cuplu reală (adică una care nu include un bărbat şi două femei).
Când sunt mai în vârstă, când îi trece mid-life crisis, când începe să-i apuce spaima de andropauză, amanta e mai tânără şi mai fertilă. Şansele sunt foarte mari să-şi lase nevasta şi copiii pentru una care pare că o să-i ajute să-şi îndeplinească principalul scop în viaţă, acela de a umple planeta de urmaşi. Întrebarea nr2, “cine o să-i crească?” never comes to mind though. Cred că amantele sunt dispreţuite tocmai pentru că sunt multe familii care s-au destrămat şi se crede că din cauza lor.
NICI O FEMEIE NU E VINOVATĂ PENTRU CĂ E AMANTĂ. Decizia se ia în doi. Înainte s-o iei la bătaie sub privirile lacome ale lui Ernest, gândeşte-te că el a avut libertatea de a alege. Şi nu te-a ales pe tine decât în ceea ce priveşte activitatea de roboţit în jurul casei.
Pentru soţiile din toată lumea: nu uitaţi să fiţi amantele soţilor voştri.
(În general)
Nici un bărbat nu e vinovat pentru că înşală. Diabolica şi irezistibila făptură care îl ispiteşte să i-o tragă e întotdeauna de vină. Ea are întotdeauna ceva de câştigat din afacerea asta. El, victima, iepuraşul, veşnic speriat şi inocent, pufos şi roz, atât de uşor de prostit, va cădea în mrejele vrăjitoarei, homewrecker, diavoliţă împieliţată, care nu se simte suficient de sexy dacă nu-i fură bărbatul unei casnice cu şorţ pătat.
Ai tot ce-ţi trebuie acasă. Eşti liniştitul posesor al unui obiect care funcţionează pe bază de flori şi “da, dragă” şi care îţi satisface nevoile de bază fără prea multe mofturi. Dar uneori se-ntâmplă să apară o femeie de care te simţi atras în mod inexplicabil. Amanta e întotdeuna o fiinţă irezistibilă. Dai piept cu tentaţia, lupţi cu propriile pulsiuni, ai vrea să scapi din vrajă, să fugi, dar pe măsură ce urli mai tare în tine că NU, ea devine tot mai de nerefuzat. Şi ea insistă şi insistă, dă din pleoape şi geme, te imploră să o ai şi tu, epuraş tâmpit, cum s-o laşi singură şi dispusă?
Cea mai flatantă ipostază pentru o femeie e, de departe, cea de posibilă amantă. Amanta are întotdeauna ceva în plus: e mai cumva decât cea de acasă - atrăgătoare, sexy, tânără, fascinantă, încântătoare…
Ipostaza de soţie are o aură de casnică, de cufăr ferecat şi împăienjenit, care cândva a valorat ceva, dar acum s-au aşternut anii, obişnuinţa şi tristeţea peste el.
Amanta e proaspătă, e vie, e frumoasă, e femeie, nu miroase a mâncare, are timp să stea degeaba, are personalitate, voinţă şi mai ales capricii, vrea asta şi ailaltă, dă din picioare şi când e supărată face un botic care te convinge de fiecare dată să-i faci pe plac. Ei ai curaj să-i spui ce-ţi trece prin cap: te-ai îngrăşat, nu-ţi stă bine, ce e cu outfitu’? te duci la nuntă? de ce ţi-ai pus sarmalele alea în cap? De fapt, adevărul e că amanta nu are niciodată sarmale în cap. Ea nu încearcă niciodată din răsputeri să-ţi facă pe plac, ca să ajungă ridicolă când se hotărăşte să-şi schimbe look-ul după ani de învârtit în cratiţă. Amanta nu se chinuie să-ţi facă pe plac. Ea pur şi simplu e. Poate că de-asta e şi al dracului de irezistibilă, pentru că e naturală, se iubeşte pe sine, face alegeri, nu compromisuri, nu te iartă over and over and over again, are parte de sinceritate absolută, ştie ce-ţi trece prin cap, pentru că ai curaj să-i spui, cu ea te simţi în largul tău, te trezeşti spunâdu-i asta.
Şi apoi, dintr-o joacă de copii care n-ar trebui să rănească pe nimeni (cel puţin atâta timp cât nevasta nu ştie), se transformă într-o mare înşelăciune. El îi promite că-şi va părăsi soţia pentru ea. N-O VA FACE NICIODATĂ.
Când sunt tineri, au amante pentru că e periculos, incitant, se simt vicleni, îl felicită şi invidiază prietenii că au două, totul e frumos.
Ce nu obţine de la una, are de la alta. I se pare că femeia nr 2 ar fi trebuit să fie aleasa, că ea e minunata, ea e zâna din poveşti şi promite că într-o zi, foarte curând, o să-şi sumeată pantalonii şi o să-nceapă o nouă viaţă, cu adevărata iubire a vieţii lui. GREŞIT, ALINA! El nu crede că e îndrăgostit de amantă pentru că e mai cumva decât soţia. A avea amantă înseamnă a recupera puţin din libertatea pe care se pare că ai pierdut-o la primărie, în ziua când ai minţit că “nesilit de nimeni”, când erai convins că “silit de EA”. A te bucura de o jucărie a ta, de care nu ştie soţia, e o declaraţie perversă de independenţă, o garanţie că mai eşti pe undeva, cumva propriul stăpân (măcar în privinţa utilizării unor segemente antomice şi al unor fonduri), în condiţiile în care soţia a început să-ţi dirijeze şi organizeze viaţa pe termene cincinale, sufocându-te şi plictisindu-te de moarte.
Amanta îşi acceptă condiţia de “parteneră part-time” pentru că nu vrea/nu poate să se implice total într-o relaţie. Uneori nu conştientizează că suferă de spaimă de commitment şi crede că e definitiv îndrăgostită de tip şi că el e cel cu care ar trebui să-şi petreacă restul vieţii, numai că, tough luck, e luat deja. Va trebui să aştepte până se eliberează de angajamente anterioare şi să bocească un pic între timp, să nu se auto-suspecteze că nu are curaj să se implice într-o relaţie de cuplu reală (adică una care nu include un bărbat şi două femei).
Când sunt mai în vârstă, când îi trece mid-life crisis, când începe să-i apuce spaima de andropauză, amanta e mai tânără şi mai fertilă. Şansele sunt foarte mari să-şi lase nevasta şi copiii pentru una care pare că o să-i ajute să-şi îndeplinească principalul scop în viaţă, acela de a umple planeta de urmaşi. Întrebarea nr2, “cine o să-i crească?” never comes to mind though. Cred că amantele sunt dispreţuite tocmai pentru că sunt multe familii care s-au destrămat şi se crede că din cauza lor.
NICI O FEMEIE NU E VINOVATĂ PENTRU CĂ E AMANTĂ. Decizia se ia în doi. Înainte s-o iei la bătaie sub privirile lacome ale lui Ernest, gândeşte-te că el a avut libertatea de a alege. Şi nu te-a ales pe tine decât în ceea ce priveşte activitatea de roboţit în jurul casei.
Pentru soţiile din toată lumea: nu uitaţi să fiţi amantele soţilor voştri.
Casă de piatră şi n-am cuvinte.
you need someone to hold you. Funny thing is I always manage to choose the WRONG person.
(Laşi)
Ai obosit, nu? O să te retragi în pulovărul tău de om obişnuit şi o să mă faci să-mi smulg părul din cap de ciudă. Mă îngrozesc când mai descopăr încă un om care s-a dat bătut, încă un rănit pe terenul de luptă, încă o victimă a comodităţii, încă un om care s-a mulţumit cu o viaţa banală în doi doar pentru că singurătatea ar fi insuportabilă. De ce să speri că o să găseşti o tipă grozavă când poţi să fii sigur că o să te omoare de plictiseală viaţa de cuplu? De ce să fii singur când poţi să fii “cu cineva”? Da, mi se pare o prostie. Pentru că din câte îmi aduc eu aminte, ţie îţi plac flăcările, nu căldura care a mai rămas în cameră după ce s-a stins focul.
(CULMEA E CA GANDESTE EXACT CA MINE)...PRELUAT DE PE BLOGUL UNEI INTELIGENTE,MATURE(NU CA MINE....ATROFIATA DE SENTIMENTE NEREMARCATE)
(Laşi)
Ai obosit, nu? O să te retragi în pulovărul tău de om obişnuit şi o să mă faci să-mi smulg părul din cap de ciudă. Mă îngrozesc când mai descopăr încă un om care s-a dat bătut, încă un rănit pe terenul de luptă, încă o victimă a comodităţii, încă un om care s-a mulţumit cu o viaţa banală în doi doar pentru că singurătatea ar fi insuportabilă. De ce să speri că o să găseşti o tipă grozavă când poţi să fii sigur că o să te omoare de plictiseală viaţa de cuplu? De ce să fii singur când poţi să fii “cu cineva”? Da, mi se pare o prostie. Pentru că din câte îmi aduc eu aminte, ţie îţi plac flăcările, nu căldura care a mai rămas în cameră după ce s-a stins focul.
(CULMEA E CA GANDESTE EXACT CA MINE)...PRELUAT DE PE BLOGUL UNEI INTELIGENTE,MATURE(NU CA MINE....ATROFIATA DE SENTIMENTE NEREMARCATE)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)