marți, 21 februarie 2012

Februarie ,eu

Am avut un deja vu....futuristic....privindu ma in oglinda din lift am vazut o pe Mariam cum statea langa sicriu.....privindu ma la randul ei...

duminică, 5 februarie 2012

adunate.,...

De poţi să faci pe prostul când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul şi c-un cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept,

De te te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu’, poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un câştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Dacă, stând în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întâiul, dar niciodată om.

Nu am moarte cu tine nimic de Grigore Vieru

Nu am moarte cu tine nimic
de Grigore Vieru

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

pentru MAMA

SCRISOARE MAMEI

Hei mama, ce mai faci, cum mai esti!?
Ce mai e nou pe la Tiganesti?
Eu n-am crescut, sant tot asa cum ma stii,
Cu capul in nori si plin de poezii,
Cum imi prezise o tiganca cu ochi de catifea
Uitandu-se piezis pe fundul cestii de cafea.

Hei mama, eu casa inca nu mi-am luat,
Traiesc intr-o carte ca si-ntro gura de sat,
Ma hranesc cu cuvinte, te doare ce-ti spun?
Stiu mama, dar hai pe la noi de Craciun.
Fetele sant bine, iti trimit o poza de-a lor
Sa le vezi, sa-ti mai treaca din dor.

Hei mama, nici nu stiu ce sa-ti mai scriu.
Eu tare mult acasa as vrea sa viu,
Dar lumea e rea, banii lipsesc, tu stii bine.
Te rog mama, nu fi suparata pe mine.
Tu roaga-te, asa cum stiu ca faci mereu,
Sa ne ajute pe toti bunul tàu Dumnezeu!


Mama

de Mircea Micu

Imi scrie mama “Ti-am facut mormant,
Ca nu se stie ce… si cum, si cand…
Tu chiar daca te tii in Bucuresti,
Stiu eu cat de strain si singur esti.
Are gardut de fier ce ne desparte,
Dar fi-vom mai aproape dupa moarte.

E din beton; sa nu fi suparat,
Dar toti vecinii s-au asigurat.
Ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui.

A venit toamna, vremea e ploioasa
Si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa.
Sa nu te culci tarziu, stiu eu cum esti
Si sa te-mbraci mai gros, sa nu racesti.

Noroc si sanatate, dragul meu!
Mormantul de beton l-am platit eu…”

miercuri, 1 februarie 2012