Cel singur Virgil Diaconu

Desăvârşirea este a pietrelor.

Eu pot muri prea lesne
În cântecul pe care nu îl auzi,
Aflată oriunde – casa nu mi-o găsesc nicăierea…

Desăvârşirea este a pietrelor.

Cel singur aşterne pentru nimeni
Trepte mai sus de cuprindere.
Om şi el, cu speranţa pe braţe ca o pasăre ucisă,
Pe care nici nu o ştie astfel…

cursuri de asa zisa limba.... romana virtuala

lenesha apatica says, ,,Am rabdare cand e vorba de prostie,insa nu cu cei care sunt mandrii de ea !!!,,,,
profit zambind says,Daca,,,fiecare panarama de pe palul asta,,sar uita putin la ele s ar deconecta dracului

Doamne ,apara ne pe noi pal-pacatosii!!

Eu sunt una

06.04.2009

Am plecat. Ba nu, m-am întors. Oare am fost plecată? Unde? Pentru cât timp? În ce ţară? În ce lume? În ce mister m-am rătăcit. Oare m-am regăsit după ce m-am plimbat prin vene şi m-am rugat în faţa altarului ridicat sufletului? Oare am înţeles ceva din conexiunile nervoase şi din afecte? Am coborât şi am urcat prin zonele freudiene. M-au izbit întunericul şi durerea subconştientului şi m-am blocat în faţa simplităţii evidente.
Cine sunt? Nu mai ştiu. Ce am fost? Undeva, pe o hărtie, a rămas imprimată o parte din mine. Cine voi fi?
Of, ce grea e viaţa de adult şi ce grele sunt dimineţile când trebuie să te priveşti în oglindă şi să încerci să te recunoşti. Ce trist este atunci când încerci rolele care nu-ţi mai vin.
Dar m-am întors din mine prin mine. Şi îmi este bine.