web counters
miercuri, 12 decembrie 2012
duminică, 9 decembrie 2012
duminică, 14 octombrie 2012
sâmbătă, 25 august 2012
miercuri, 8 august 2012
luni, 30 iulie 2012
duminică, 8 iulie 2012
duminică, 20 mai 2012
Lapte de pasare
sâmbătă, 28 aprilie 2012
Ciudatenii
A murit Cristi a lui Ana ....marti seara aveam un tumult in mine si o agitatie ....dimineata la 6 visam ca intr o apa clara..un lac erau doua persoane nude,o femeie si un barbat,,am scos barbatul,,,si m a trezit telefonul...aveam mesaj...cristi a murit aseara.geta mi scrisese..apoi azi 28 aprilie Candida mi a zis numarul lui Marco in caz ca ea moare....fuuuck
luni, 9 aprilie 2012
duminică, 8 aprilie 2012
luni, 12 martie 2012
duminică, 11 martie 2012
Sa nu mi frangi zborul
Frica e un dusman cumplit.Frica iti taie mainile si picioarele,iti taie gandurile,iti umbreste vederea.Dimineata asta palpandu ma am descoperit ca am din nou chisturi in vagin.Chisturi,chist ,exact nu stiu .Ultimile semne ale sanatatii mele n au fost favorabile si atunci impinsa de durerea de burta,de dezordinea din abdomen si nu numai am zis sa vad.Sa vad ce ma blocheaza ,ce mi produce sangerari.
Am ramas muta pe bideu,cu mainile tremurand,cu un singur gand marcant care imi suna isteric in minte:
copiii ce au sa faca?
E panica,imi zic.M am stins urmatoarele ore.Am fost la slujba,cenusie in suflet si in inima,am venit inapoi,am ascultat rosario si am prins curaj.
M am hotarat!Sa iau binele din orice rau.
Sa mi elimin pesimismul si semnele care mi se par ca anunta un eveniment nu tocmai placut.
Toata seara m am gandit ca daca mi s ar intampla ceva ,nu as mai trai durerea sa o vad pe mama.....sa asist la funeraliile ei.
Apoi ,gandul mi s a transpus spre Cristi,copii,Mariam.
Vreau asa mult sa mi cresc copiii si sa i vad cum se dezvolta ca oameni.
Cred ca din frica gandesc asa.
Frica de boala,de lipsa de bani.
Suntem vanduti destinului.
Ma dor si picioarele.
Orice am fac legatura cu abdomenul meu care a devenit o cutie magica.
O cutie a Pandorei.Cine stie ce i ramas inauntru??
Mi e frica si nu mi e.Mi e rau numai cand ma gandesc.Vreau sa trec si de asta.
Am trecut de atatea.Pot.
Am ramas muta pe bideu,cu mainile tremurand,cu un singur gand marcant care imi suna isteric in minte:
copiii ce au sa faca?
E panica,imi zic.M am stins urmatoarele ore.Am fost la slujba,cenusie in suflet si in inima,am venit inapoi,am ascultat rosario si am prins curaj.
M am hotarat!Sa iau binele din orice rau.
Sa mi elimin pesimismul si semnele care mi se par ca anunta un eveniment nu tocmai placut.
Toata seara m am gandit ca daca mi s ar intampla ceva ,nu as mai trai durerea sa o vad pe mama.....sa asist la funeraliile ei.
Apoi ,gandul mi s a transpus spre Cristi,copii,Mariam.
Vreau asa mult sa mi cresc copiii si sa i vad cum se dezvolta ca oameni.
Cred ca din frica gandesc asa.
Frica de boala,de lipsa de bani.
Suntem vanduti destinului.
Ma dor si picioarele.
Orice am fac legatura cu abdomenul meu care a devenit o cutie magica.
O cutie a Pandorei.Cine stie ce i ramas inauntru??
Mi e frica si nu mi e.Mi e rau numai cand ma gandesc.Vreau sa trec si de asta.
Am trecut de atatea.Pot.
Panica
Da,Astazi m am hotarat,la fel ca si cand eram in Mignano,sa vad de ce lucrurile merg aiurea in sensul ca am dureri de burta,sangerari,hemoroizi.
Concluzia?Sunt absolut plina de chisturi moi din nou,
Acum.nu mai e vorba de unul,sunt plina.Ca o gaina cu oua.
Imi tremura gandul in mine.
Am vorbit cu Mek.
Ma gandesc cu groaza ca la o eventuala vizita medicala e posibil sa mi spuna ca trebuie operatie.
Concluzia?Sunt absolut plina de chisturi moi din nou,
Acum.nu mai e vorba de unul,sunt plina.Ca o gaina cu oua.
Imi tremura gandul in mine.
Am vorbit cu Mek.
Ma gandesc cu groaza ca la o eventuala vizita medicala e posibil sa mi spuna ca trebuie operatie.
vineri, 9 martie 2012
vineri, 24 februarie 2012
marți, 21 februarie 2012
Februarie ,eu
Am avut un deja vu....futuristic....privindu ma in oglinda din lift am vazut o pe Mariam cum statea langa sicriu.....privindu ma la randul ei...
duminică, 5 februarie 2012
adunate.,...
De poţi să faci pe prostul când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul şi c-un cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;
De nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept,
De te te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;
De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu’, poţi altele scorni,
De poţi să faci întruna dintr-un câştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,
De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,
Dacă, stând în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,
Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întâiul, dar niciodată om.
Făcând-o pe deşteptul şi c-un cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;
De nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept,
De te te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;
De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu’, poţi altele scorni,
De poţi să faci întruna dintr-un câştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,
De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,
Dacă, stând în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,
Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întâiul, dar niciodată om.
Nu am moarte cu tine nimic de Grigore Vieru
Nu am moarte cu tine nimic
de Grigore Vieru
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
de Grigore Vieru
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
pentru MAMA
SCRISOARE MAMEI
Hei mama, ce mai faci, cum mai esti!?
Ce mai e nou pe la Tiganesti?
Eu n-am crescut, sant tot asa cum ma stii,
Cu capul in nori si plin de poezii,
Cum imi prezise o tiganca cu ochi de catifea
Uitandu-se piezis pe fundul cestii de cafea.
Hei mama, eu casa inca nu mi-am luat,
Traiesc intr-o carte ca si-ntro gura de sat,
Ma hranesc cu cuvinte, te doare ce-ti spun?
Stiu mama, dar hai pe la noi de Craciun.
Fetele sant bine, iti trimit o poza de-a lor
Sa le vezi, sa-ti mai treaca din dor.
Hei mama, nici nu stiu ce sa-ti mai scriu.
Eu tare mult acasa as vrea sa viu,
Dar lumea e rea, banii lipsesc, tu stii bine.
Te rog mama, nu fi suparata pe mine.
Tu roaga-te, asa cum stiu ca faci mereu,
Sa ne ajute pe toti bunul tàu Dumnezeu!
Mama
de Mircea Micu
Imi scrie mama “Ti-am facut mormant,
Ca nu se stie ce… si cum, si cand…
Tu chiar daca te tii in Bucuresti,
Stiu eu cat de strain si singur esti.
Are gardut de fier ce ne desparte,
Dar fi-vom mai aproape dupa moarte.
E din beton; sa nu fi suparat,
Dar toti vecinii s-au asigurat.
Ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui.
A venit toamna, vremea e ploioasa
Si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa.
Sa nu te culci tarziu, stiu eu cum esti
Si sa te-mbraci mai gros, sa nu racesti.
Noroc si sanatate, dragul meu!
Mormantul de beton l-am platit eu…”
Hei mama, ce mai faci, cum mai esti!?
Ce mai e nou pe la Tiganesti?
Eu n-am crescut, sant tot asa cum ma stii,
Cu capul in nori si plin de poezii,
Cum imi prezise o tiganca cu ochi de catifea
Uitandu-se piezis pe fundul cestii de cafea.
Hei mama, eu casa inca nu mi-am luat,
Traiesc intr-o carte ca si-ntro gura de sat,
Ma hranesc cu cuvinte, te doare ce-ti spun?
Stiu mama, dar hai pe la noi de Craciun.
Fetele sant bine, iti trimit o poza de-a lor
Sa le vezi, sa-ti mai treaca din dor.
Hei mama, nici nu stiu ce sa-ti mai scriu.
Eu tare mult acasa as vrea sa viu,
Dar lumea e rea, banii lipsesc, tu stii bine.
Te rog mama, nu fi suparata pe mine.
Tu roaga-te, asa cum stiu ca faci mereu,
Sa ne ajute pe toti bunul tàu Dumnezeu!
Mama
de Mircea Micu
Imi scrie mama “Ti-am facut mormant,
Ca nu se stie ce… si cum, si cand…
Tu chiar daca te tii in Bucuresti,
Stiu eu cat de strain si singur esti.
Are gardut de fier ce ne desparte,
Dar fi-vom mai aproape dupa moarte.
E din beton; sa nu fi suparat,
Dar toti vecinii s-au asigurat.
Ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui.
A venit toamna, vremea e ploioasa
Si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa.
Sa nu te culci tarziu, stiu eu cum esti
Si sa te-mbraci mai gros, sa nu racesti.
Noroc si sanatate, dragul meu!
Mormantul de beton l-am platit eu…”
miercuri, 1 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)