am vorbit si sunt linistita ca o mare fara valuri dimineata,albastra si stralucind sub razele soarelui...aceleasi probleme pe care i le cunosteam dar viata merge inainte,iubim,muncim,traim.....ma simt asa de bine astazi.....dupa ziua de ieri....ma simt bine ca traiesc ,ca iubesc,ca mi cresc copiii,ca iubesc oamenii,ca stiu sa perseverez in viata si ca nu sunt o nulitate intretinuta...de altcineva.indiferent de statut...sotz/amant/samd...eu centrez ,eu dau cu capul si nimic mai mult
AI INTELES?????????????
marți, 28 octombrie 2008
bla bla bla......shea
"Imi spune ca va fi mereu in gandul meu, ma va purta in locurile unde va merge si va adormi cu mine in gand. Oare este suficient? Mintea imi spune da, inima refuza sa creada". Trebuie sa credem basmele astea?"printr-un sms ma anunta ca nu a putut sa sune. Ce simplu este sa spui: nu am putut ! E ca o justificare a refuzului si lipsei de dorinta "Cat poti sa stai fara sa stii nimic?Mai ales dupa ce ai fost bombardata de fraze gen....n am ce face pe net ca tu nu esti....etc blah blah blah....hmm..stiu ca e obisnuit sa vada tot timpul calculatorul deschis si cineva "lucrand" de zor acolo dar...pentru ca exista si un dar....toti muncim,lucram,facem de toate si ne facem timp si pentru aventura aia...care te face sa suporti....culoarea ....Mi e o scarba uneori de tot!!Azi mai mult ca oricand....Stii cum e senzatia aceea cand vii acasa si nu ti e deloc foame si nici macar n ai pofta de nimic dulce/sarat???E prima oara cand eu vin si nu ma mai intereseaza absolut deloc daca am sa stiu ceva de urs /amant /iubit etc......chiar ca mi vine sa spus...temash in ea relatie combinatorico/vrajitoreasca/aparentzial/dilematica.....sa vezi ce ma musca "pretinii"cand m or citi....lasciv c o tzigara n gura si stand de n ore la pc...si anunta tzi de alti pretini ca "Dora a scris pe blog"...si in continuare o tacere si o aparentza enorm de falsa ca NU STIU NIMIC...eu citesc de la aia bre?????
Dar e asa misto sa fii pe scena fara ca publicul sa ti fi platit ceva...macar aplauze...mincinoase...dar aplauze...si apropo beibi....chiar n am nevoie de nimeni..ma am pe MINE!!
Dar e asa misto sa fii pe scena fara ca publicul sa ti fi platit ceva...macar aplauze...mincinoase...dar aplauze...si apropo beibi....chiar n am nevoie de nimeni..ma am pe MINE!!
pentru duminica cand m am enervat de la ROSHU(preluat)
Tristetea este ca o dezolare tonifianta-ca o dimineata de iarna-atunci cand suferi o nedreptate si mai ales cea care depinde de suflet, de inima.Acest lucru, potrivit dorintelor noastre celor mai arzatoare, repune in vigoare fascinatia vietii, reda sensul valorii noastre in fata lucrurilor, maguleste.In timp ce a suferi pentru o simpla intamplare, pentru o nenorocire, e injositor.Am incercat acest lucru si as fi vrut ca nedreptatea, ingratitudinea sa fi fost chiar mai mare.Asta se cheama a trai.
Am nu numai un pic de vina ci toata vina, era inevitabil pentru ca.... atunci cand iubirea o ridici la cotele existentei sufletului te face pulbere cand te pomenesti in cadere virtiginoasa de pe raza stelelor.Intotdeauna asa se intampla, rare cazuri cand te cuprinde vesnicia sus pe stele cu sufletul pereche. Ca lovitura este trasa in gluma, sau din plictiseala, sau din placerea amorului de persoana pentru care ti-ai da viata, durerile ti le face si mai cumplite, silindu-te sa te gandesti la caracterul intamplator al faptului si la propria responsabilitate, e foarte linistitor sa stii ca persoana care te-a ranit este roasa de remuscari dar acesta da faptului importanta? Si o asemenea linistire nu poate proveni din altceva dacat din dorinta de a nu fi singur , de a strange legaturile dintre propiul eu si ceilalti..Si de altfel, daca persoana aceea ar simti remuscari , nu pentru ca m-a inselat pe mine, ci doar un oarecare, as mai dori sa aiba asemenea remuscari?.Asadar trebuie ca eu insami, si nu femeia care e in mine, sa fie recunoscuta, plansa si iubita.Si nu deschizi calea unui alt chin indelungat cand iti amintesti de persoana care te-a ranit nu e ingamfata, trandava si usuratica??????.Aminteste-ti ca de obicei este serioasa, intelegatoare, atenta si ca numai in cazul tau a glumit sau s-a jucat..Nu numai ca persoana aceea nu e chinuita de remuscari ca m-a ranit pe mine in particular, ci s-a amuzat tocmai in in cazul meu particular..Nu ar fi decat un singur mod de a considera aceasta situatie, si eu ma aflu in situatia opusa.E din ce in ce mai frumos....
A iubi fara rezerve mentale este un lux care se plateste, se plateste, se plateste.....Se poate oare masura suferinta cu ceva?????? Stau si ma gandesc la un aspect: singuratatea este suferinta, imperecherea este suferinta, acumularea este suferinta si moartea e sfarsitul tuturor..
Marii indragostiti vor fi intotdeauna nefericiti, deoarece pentru ei dragostea este nesfarsita si de aceea pretind aceeasi intensitate de ganduri pe care o au ei pentru acea persoana.... altfel se simt tradati. Cred ca este cel mai bun exemplu in cazul meu.
Uneori din prea multa iubire
inima doare
o iubire se pierde
cand increderea moare
In noptile mele insingurate am tot intrebat: ce vreau? Te vreau pe tine...e cu putinta ca numai atat sa ajunga?(multumesc floareo ca gandesti la fel ca mine.....si pentru ca existi frumos)
Rectificare(Dora):persoana care a mushcat este ,DA ,ingamfata, trandava si usuratica si fara remuscari de aceea consider ca aceste cuvinte sunt redate doar pentru spirite inalte si nu pentru...oameni/animale imprumutatzi existentei...sau amanetati vietii...saraci din toate punctele de vedere... care de fapt nici nu exista....
Am nu numai un pic de vina ci toata vina, era inevitabil pentru ca.... atunci cand iubirea o ridici la cotele existentei sufletului te face pulbere cand te pomenesti in cadere virtiginoasa de pe raza stelelor.Intotdeauna asa se intampla, rare cazuri cand te cuprinde vesnicia sus pe stele cu sufletul pereche. Ca lovitura este trasa in gluma, sau din plictiseala, sau din placerea amorului de persoana pentru care ti-ai da viata, durerile ti le face si mai cumplite, silindu-te sa te gandesti la caracterul intamplator al faptului si la propria responsabilitate, e foarte linistitor sa stii ca persoana care te-a ranit este roasa de remuscari dar acesta da faptului importanta? Si o asemenea linistire nu poate proveni din altceva dacat din dorinta de a nu fi singur , de a strange legaturile dintre propiul eu si ceilalti..Si de altfel, daca persoana aceea ar simti remuscari , nu pentru ca m-a inselat pe mine, ci doar un oarecare, as mai dori sa aiba asemenea remuscari?.Asadar trebuie ca eu insami, si nu femeia care e in mine, sa fie recunoscuta, plansa si iubita.Si nu deschizi calea unui alt chin indelungat cand iti amintesti de persoana care te-a ranit nu e ingamfata, trandava si usuratica??????.Aminteste-ti ca de obicei este serioasa, intelegatoare, atenta si ca numai in cazul tau a glumit sau s-a jucat..Nu numai ca persoana aceea nu e chinuita de remuscari ca m-a ranit pe mine in particular, ci s-a amuzat tocmai in in cazul meu particular..Nu ar fi decat un singur mod de a considera aceasta situatie, si eu ma aflu in situatia opusa.E din ce in ce mai frumos....
A iubi fara rezerve mentale este un lux care se plateste, se plateste, se plateste.....Se poate oare masura suferinta cu ceva?????? Stau si ma gandesc la un aspect: singuratatea este suferinta, imperecherea este suferinta, acumularea este suferinta si moartea e sfarsitul tuturor..
Marii indragostiti vor fi intotdeauna nefericiti, deoarece pentru ei dragostea este nesfarsita si de aceea pretind aceeasi intensitate de ganduri pe care o au ei pentru acea persoana.... altfel se simt tradati. Cred ca este cel mai bun exemplu in cazul meu.
Uneori din prea multa iubire
inima doare
o iubire se pierde
cand increderea moare
In noptile mele insingurate am tot intrebat: ce vreau? Te vreau pe tine...e cu putinta ca numai atat sa ajunga?(multumesc floareo ca gandesti la fel ca mine.....si pentru ca existi frumos)
Rectificare(Dora):persoana care a mushcat este ,DA ,ingamfata, trandava si usuratica si fara remuscari de aceea consider ca aceste cuvinte sunt redate doar pentru spirite inalte si nu pentru...oameni/animale imprumutatzi existentei...sau amanetati vietii...saraci din toate punctele de vedere... care de fapt nici nu exista....
Te astept sa vii....(gandeste ca mine floarea soarelui rasare)....
Am inceput sa iubesc acest jurnal ce deschide in viata mea o usa ascunsa prin care se strecoara in afara oricarui control, sufletul, fara teama ca cei care ma cunosc im va afla tumultul si zbuciumul interior. Nimeni nu stie cat de adanci sunt gandurile omului!!!!!!!!! Aici nu ma stie nimeni si nimic. Pot scrie ceea ce gandesc, fara analize profunde din partea celor care ma stiu , si daca spun ca iubesc sau urasc , ori plang , aici o pot face. Sufletul imi este deschis asemeni unei flori in toiul verii...dupa ploaie, fara sa-i fie teama de arsita soarelui, soare pe care-l iubesc pana la daruire.
In secunda aceasta a timpului iubesc atat de mult ca-mi vin lacrimi in ochi. Omul pe care-l ador imi tine inima in mana, imi da a doua viata. E incarcat de dragoste, eu de fluide. V-am mai spus este departe. Zilele trec, m-am obisnuit sa le numar fara sa ma sufoc de nerabdare. Se stabileste in mine o obisnunta, aceea a asteptarii, uneori imi pierd cumpatul si ma apuca jalea. Dragostea parca-i o rana, iar zilele se duc vestejite pe fereastra ca frunzele toamna. Din tot ce urmeaza sa se intample, timpul in care uneori parca nu mai inainteaza, ma gandesc numai la venirea lui. Vreau ziua aceea si nimic altceva, sa ma imbat de el, sa-mi pierd mintile cu el, sa halucinez, sa-mi scot vesmintele, sa le arunc ca pe o povara metalica, o armura care-mi tortureaza trupul, imi frange oasele , rupandu-mi carnea.. Mi-am fagaduit iubire in care intra credinta dar nu si castitatea si decenta, fiindca nu are nimic comun una cu alta, cum nu-i nimic intre zi si noapte. Insa cand el imi vine in ochi (chiar daca nu reusesc sa-i vad fata decat foarte rar ) aplecat asupra celui mai vechi si mai obligatoriu dintre gesturile omului, numit PACAT din greseala, inca inainte de a se forma imaginea cand nu era decat gand si nebuloasa, sangele imi ia foc, mi se taie respiratia si intreaga fiinta te doreste si cere. Si daca ma gandesc mai bine , pacatul cel mai grav al omului este de a nu mai dori nimic; iar eu sunt plina de dor, mult , de-mi da pe dinafara. Departe...esti atat de departe....prea departe si prea fara tine, iar dorul nu vine dinafara ci dinlauntru ce doare, seaca si uneori pierde. S-o fi inventat ceva cu care putem masura dorurile adanaci? Daca aveti cunostinta de asa ceva, va rog instiintati-ma, vreau sa cunosc pana unde poate duce sufletul inrobit de inima lui!!!!!!!!(PRELUAT)
In secunda aceasta a timpului iubesc atat de mult ca-mi vin lacrimi in ochi. Omul pe care-l ador imi tine inima in mana, imi da a doua viata. E incarcat de dragoste, eu de fluide. V-am mai spus este departe. Zilele trec, m-am obisnuit sa le numar fara sa ma sufoc de nerabdare. Se stabileste in mine o obisnunta, aceea a asteptarii, uneori imi pierd cumpatul si ma apuca jalea. Dragostea parca-i o rana, iar zilele se duc vestejite pe fereastra ca frunzele toamna. Din tot ce urmeaza sa se intample, timpul in care uneori parca nu mai inainteaza, ma gandesc numai la venirea lui. Vreau ziua aceea si nimic altceva, sa ma imbat de el, sa-mi pierd mintile cu el, sa halucinez, sa-mi scot vesmintele, sa le arunc ca pe o povara metalica, o armura care-mi tortureaza trupul, imi frange oasele , rupandu-mi carnea.. Mi-am fagaduit iubire in care intra credinta dar nu si castitatea si decenta, fiindca nu are nimic comun una cu alta, cum nu-i nimic intre zi si noapte. Insa cand el imi vine in ochi (chiar daca nu reusesc sa-i vad fata decat foarte rar ) aplecat asupra celui mai vechi si mai obligatoriu dintre gesturile omului, numit PACAT din greseala, inca inainte de a se forma imaginea cand nu era decat gand si nebuloasa, sangele imi ia foc, mi se taie respiratia si intreaga fiinta te doreste si cere. Si daca ma gandesc mai bine , pacatul cel mai grav al omului este de a nu mai dori nimic; iar eu sunt plina de dor, mult , de-mi da pe dinafara. Departe...esti atat de departe....prea departe si prea fara tine, iar dorul nu vine dinafara ci dinlauntru ce doare, seaca si uneori pierde. S-o fi inventat ceva cu care putem masura dorurile adanaci? Daca aveti cunostinta de asa ceva, va rog instiintati-ma, vreau sa cunosc pana unde poate duce sufletul inrobit de inima lui!!!!!!!!(PRELUAT)
Viata virtuala
ASTA E DE RETINUT:cauzele care determina asta sunt:
dezamagirea in relatiile cu partenerul, colegii sau familia;
senzatia de neputinta, de inferioritate;
depresia care l-a izolat de lume, neincrederea in el insusi;
incapacitatea sau dificultatea de a investi afectiv intr-o activitate sau relatie reala;
efortul care este necesar pentru alte placeri sau activitati relaxante (distractii, sport, hoby-uri).
Cred ca este suficient de clar acest titlu si sugereaza bine aspectele pe care ne propunem sa le discutam astazi. Copiii si adolescenetii care stau doar in fata monitorului, adultii care isi ocupa tot timpul liber cu jocuri, mananca pe tastatura si cum intra in casa deschid calculatorul, pentru care nimic altceva nu mai conteaza si orice sau oricine incearca sa ii ia de la calculator devine enervant sau respins imediat.
In aceasta situatie sunt, din pacate, din ce in ce mai multi oameni, de toate varstele, profesiile si conditiile sociale...
Uneori pare o ocupatie la moda, alteori devine o problema iar alteori chiar o drama. De la copii a caror dezvoltare verbala, intelectuala, relationala si afectiva se opreste, la adolescenti care abandoneaza scoala si orice alte activitati, la adulti care renunta la serviciu si isi pericliteaza relatia cu partenerul si proprii copii, intalnim toate tipurile de situatii. Jocurile online par a fi in top dar si "hoinaritul" pe diferite site
De fapt, timpul ocupat cu statul pe net este atat de mare incat putem spune ca persoana ajunge sa paraseasca viata reala, locul si timpul in care traieste si sa le inlocuiasca cu o viata virtuala. Impatimitii jocurilor si filmelor sunt de fapt cu gandul, dorintele si visele in planul "realitatii" din spatele ecranului. Fie ca este vorba despre relatii cu alti jucatori, cu cei cunoscuti pe chat sau cu personajele din filme, ele devin mai importante decat ceea ce se intampla in viata reala.
Daca privim ca un refugiu acest comportament, ne intrebam ce a dus la el, ce anume a fost de nesuportat in viata reala astfel incat persoana a ales sa o paraseasca in favoarea celei virtuale:
dezamagirea in relatiile cu partenerul, colegii sau familia;
senzatia de neputinta, de inferioritate;
depresia care l-a izolat de lume, neincrederea in el insusi;
incapacitatea sau dificultatea de a investi afectiv intr-o activitate sau relatie reala;
efortul care este necesar pentru alte placeri sau activitati relaxante (distractii, sport, hoby-uri).
Am vorbit intr-un articol despre dependenta de internet dar reluam intr-un fel aceasta tema si ii adaugam noi aspecte pentru ca ea este intr-adevar o problema care merita toata atentia noastra din moment ce atat de multe persoane, de toate varstele, sunt afectate de ea.
Asadar pentru inceput, ne intrebam:
Care sunt cauzele care au dus la alegerea acestei vieti virtuale?
Care sunt consecintele asupra respectivei persoane sau asupra celor din jur?
Care ar fi modalitatile prin care putem aborda aceasta problema?
Ajung aceste persoane sa ceara sau sa beneficieze de ajutor psiho-terapeutic, de consiliere sau sa reia comunicarea cu persoanele reale din viata lor?
Exista modalitati de prevenire si care sunt ele?
Putem ajuta persoanele care nu cer acest ajutor si care nu sunt constiente de consecintele care decurg din aceasa izolare?
In cazul special al copiilor si adolescentilor, ce pot face parintii pentru a-i ajuta sa-si continue dezvoltarea si evolutia scolara si relationala?
In cazul in care un adult este in aceasta situatie, ce poate face partenerul sau cei apropiati pentru el?
Cum se modifica relatiile parinti-copil cand apare o astfel e "problema"?
Psiholog Anca Pietraru
Pe cat de adevarat ,pe atat de trist si real....si recunosc ca atunci cand stateam acasa ca o lehuza am trecut prin perioada de asta in care aveam un singur neuron ,ala ocupat doar cu netul in afara treburilor casnice pe care din fericire nu le am neglijat...dar sunt convinsa ca exista "legume" maritate sau nu...putin ma intereseaza statutul asta (fiindca cunosc destule cupluri de doi care de fapt sunt mult mai singuri si chiar decat mine uneori)....care nu fac absolut nimic,nu castiga nimic,nu au nici o baza daca le moare amantul femeii destepte...adica sotul lor....si nici nu se gandesc la ziua de maine in postura de femeie singura si pe picioarele ei....care stau zi lumina pe net fara nici o grija de viata lor,casa lor,copiii lor si tot ce le formeaza viata ,,,,,fara culoare dar plina de radiatii de la monitor....multumesc prietenilor mei si iubitului meu care mi a deschis capul la timp ,el avand experienta necesara traita pe propria i piele!!
dezamagirea in relatiile cu partenerul, colegii sau familia;
senzatia de neputinta, de inferioritate;
depresia care l-a izolat de lume, neincrederea in el insusi;
incapacitatea sau dificultatea de a investi afectiv intr-o activitate sau relatie reala;
efortul care este necesar pentru alte placeri sau activitati relaxante (distractii, sport, hoby-uri).
Cred ca este suficient de clar acest titlu si sugereaza bine aspectele pe care ne propunem sa le discutam astazi. Copiii si adolescenetii care stau doar in fata monitorului, adultii care isi ocupa tot timpul liber cu jocuri, mananca pe tastatura si cum intra in casa deschid calculatorul, pentru care nimic altceva nu mai conteaza si orice sau oricine incearca sa ii ia de la calculator devine enervant sau respins imediat.
In aceasta situatie sunt, din pacate, din ce in ce mai multi oameni, de toate varstele, profesiile si conditiile sociale...
Uneori pare o ocupatie la moda, alteori devine o problema iar alteori chiar o drama. De la copii a caror dezvoltare verbala, intelectuala, relationala si afectiva se opreste, la adolescenti care abandoneaza scoala si orice alte activitati, la adulti care renunta la serviciu si isi pericliteaza relatia cu partenerul si proprii copii, intalnim toate tipurile de situatii. Jocurile online par a fi in top dar si "hoinaritul" pe diferite site
De fapt, timpul ocupat cu statul pe net este atat de mare incat putem spune ca persoana ajunge sa paraseasca viata reala, locul si timpul in care traieste si sa le inlocuiasca cu o viata virtuala. Impatimitii jocurilor si filmelor sunt de fapt cu gandul, dorintele si visele in planul "realitatii" din spatele ecranului. Fie ca este vorba despre relatii cu alti jucatori, cu cei cunoscuti pe chat sau cu personajele din filme, ele devin mai importante decat ceea ce se intampla in viata reala.
Daca privim ca un refugiu acest comportament, ne intrebam ce a dus la el, ce anume a fost de nesuportat in viata reala astfel incat persoana a ales sa o paraseasca in favoarea celei virtuale:
dezamagirea in relatiile cu partenerul, colegii sau familia;
senzatia de neputinta, de inferioritate;
depresia care l-a izolat de lume, neincrederea in el insusi;
incapacitatea sau dificultatea de a investi afectiv intr-o activitate sau relatie reala;
efortul care este necesar pentru alte placeri sau activitati relaxante (distractii, sport, hoby-uri).
Am vorbit intr-un articol despre dependenta de internet dar reluam intr-un fel aceasta tema si ii adaugam noi aspecte pentru ca ea este intr-adevar o problema care merita toata atentia noastra din moment ce atat de multe persoane, de toate varstele, sunt afectate de ea.
Asadar pentru inceput, ne intrebam:
Care sunt cauzele care au dus la alegerea acestei vieti virtuale?
Care sunt consecintele asupra respectivei persoane sau asupra celor din jur?
Care ar fi modalitatile prin care putem aborda aceasta problema?
Ajung aceste persoane sa ceara sau sa beneficieze de ajutor psiho-terapeutic, de consiliere sau sa reia comunicarea cu persoanele reale din viata lor?
Exista modalitati de prevenire si care sunt ele?
Putem ajuta persoanele care nu cer acest ajutor si care nu sunt constiente de consecintele care decurg din aceasa izolare?
In cazul special al copiilor si adolescentilor, ce pot face parintii pentru a-i ajuta sa-si continue dezvoltarea si evolutia scolara si relationala?
In cazul in care un adult este in aceasta situatie, ce poate face partenerul sau cei apropiati pentru el?
Cum se modifica relatiile parinti-copil cand apare o astfel e "problema"?
Psiholog Anca Pietraru
Pe cat de adevarat ,pe atat de trist si real....si recunosc ca atunci cand stateam acasa ca o lehuza am trecut prin perioada de asta in care aveam un singur neuron ,ala ocupat doar cu netul in afara treburilor casnice pe care din fericire nu le am neglijat...dar sunt convinsa ca exista "legume" maritate sau nu...putin ma intereseaza statutul asta (fiindca cunosc destule cupluri de doi care de fapt sunt mult mai singuri si chiar decat mine uneori)....care nu fac absolut nimic,nu castiga nimic,nu au nici o baza daca le moare amantul femeii destepte...adica sotul lor....si nici nu se gandesc la ziua de maine in postura de femeie singura si pe picioarele ei....care stau zi lumina pe net fara nici o grija de viata lor,casa lor,copiii lor si tot ce le formeaza viata ,,,,,fara culoare dar plina de radiatii de la monitor....multumesc prietenilor mei si iubitului meu care mi a deschis capul la timp ,el avand experienta necesara traita pe propria i piele!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)