Desăvârşirea este a pietrelor.
Eu pot muri prea lesne
În cântecul pe care nu îl auzi,
Aflată oriunde – casa nu mi-o găsesc nicăierea…
Desăvârşirea este a pietrelor.
Cel singur aşterne pentru nimeni
Trepte mai sus de cuprindere.
Om şi el, cu speranţa pe braţe ca o pasăre ucisă,
Pe care nici nu o ştie astfel…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu