Sunt fericita fiindca am luptat si am reusit sa l vad pe Mek iar student:).....si l iubesc si ma bucur enorm ca baiatul cel mai destept din lume are posibilitatea sa se afirme.si sa faca ce si a dorit!!
miercuri, 15 octombrie 2008
De ce sunt fericita
Sunt fericita fiindca am luptat si am reusit sa l vad pe Mek iar student:).....si l iubesc si ma bucur enorm ca baiatul cel mai destept din lume are posibilitatea sa se afirme.si sa faca ce si a dorit!!
duminică, 12 octombrie 2008
Povestea sosetei(preluat de pe un blog)
Vine o zi in viata fiecarei femei cand trebuie sa se confrunte cu cele mai neasteptate si mai imputite lucruri existente pe Terra: sosetele barbatului.
Ca in orice alta situatie biohazardanta, unele femei aleg sa inchida ochii. Altele iau atitudine, iar altele vor sa ia atitudine, dar nu stiu de unde s-o apuce. Sfatul meu este sa n-o apuce de nicaieri pentru ca nu stim ce germeni/virusuri sau alti microbi aduce cu sine.
Tutorialul ce urmeaza necesita o implementare care va dura nu mai putin de 6 luni, caci este greu sa inveti un copil de peste 25 de ani anumite regulipentru combaterea dezastrelor.
Asadar, in prima zi in care observi ca ceva nu este in regula, ii vei pregati o cina frumoasa si-l vei astepta acasa cu multa dragoste. El, sarind in sus de bucurie ca un copil ce e, se va descalta la un moment dat. In acel moment, lumea ta se va opri in loc. Florile se vor ofili, apa va deveni ruginie, sufleul se va pleosti, geamurile vor crapa, iar viermii vor incepe sa misune. In aceasta prima zi, incerci sa treci cu vederea aceste aspecte atat de evidente, chiar daca pofta de mancare moare in lumina izului de picior putrezit.
Intr-o a doua faza, cand lucrurile se repeta, realizezi ca trebuie sa iei atitudine si ii spui: Te rog frumos, iubitule, cand vii acasa, scoate-ti sosetele… (iar in gandul tau vei continua: si arde-le). In urmatoarele cateva zile, pana la urma, va pricepe.
A treia faza a tutorialului: Va veni acasa, se va descalta si isi va scoate sosetele. Ploaie, vant puternic, mirosul picioarelor persista. Ii vei comunica cu lacrimi in ochi: Te rog, iubitule, spala-te pe picioare imediat dupa ce te-ai descaltat. In gandul tau, stii prea bine ca singura solutie reala ar fi sa si le taie, dar incerci the easy way inainte. Dupa cateva zile in care ii repeti treaba asta, va pricepe si se va spala.
Esti fericita acum. Au trecut doua luni si pare sa fi priceput. Pana deschizi cosul de rufe si te izbeste mirosul sosetelor nespalate si putrezite. Nu asta ar fi problema, cat faptul ca bluza ta de matase se atinge de ele. Vei reusi vreodata s-o mai salvezi? Va trebui oare s-o arzi? Intri in panica.Te calmezi.
In a patra faza: Vine acasa obosit si il informezi: Iubitule, cand vii acasa, descalta-te, scoate-ti sosetele si pune-le direct in apa rece si spala-te pe picioare. Dupa alte cateva zile/saptamani, pricepe. Face precum i-ai spus.
Ce n-ai prevazut tu este ca, barbat fiind, trebuie sa-i dai mura-n gura. Cand i-ai spus sale bage in apa rece, pentru tine era de la sine inteles ca in apa sa puna si detergent. Pentru el, nu. Tu n-ai curaj sa te atingi de ligheanul cu sosete.
In a cincea faza: Vine acasa si il rogi: Iubitule, te rog frumos, cand vii acasa, descalta-te, spala-te pe picioare (cu apa si sapun), iar sosetele pune-le in apa rece CU DETERGENT. Deja te trec apele de la atatea explicatii si fraze repetate. Dupa 10 zile pricepe si pune si detergent.
Te trantesti pe canapea fericita. Gata, asta a fost. Vrei sa te duci sa faci o baie cu multa spuma, dar ce ti-e dat sa vezi? Ligheanul cu sosete adunate de o saptamana. Faci cateva exercitii de relaxare, dar ti-e frica sa te atingi de ele.
In a sasea faza: Iubitule, cand vii acasa, te speli pe picioare, pui sosetele la muiat in apa cu detergent si mai tarziu le speli. Stii bine ca solutia ar fi soda caustica (si pentru sosete, si pentru picioare), dar nu apelezi inca la asa masuri drastice.
Dupa cateva zile, pricepe. Auzi din departare: Le-am spalat, le-am spalat si chicoteli de mandrie! Are impresia ca a facut ceva extraordinar. Il feliciti, ii dai o prajiturica si respiri usurata.
In a saptea faza: Deodata, auzi: Si acum ce fac? Inainte sa-ti smulgi parul din cap, ii spui calm: Acum le clatesti.
Gata, misiune indeplinita. Din pacate, nimeni nu-ti ofera o medalie.
In a opta faza: Auzi, iubito, nu te supara pe mine, dar cum le clatesc?
Chiar daca vrei sa te spanzuri, sa te arunci pe geam, sa infigi cutitul in el si sa-l bati 2 zile, trebuie sa te calmezi: Arunca-le! Arde-le! Distruge-le! Taie-ti picioarele! Da-le foc! Mai bine, du-te in camp si da-ti foc! Apoi, arde si cenusa! Orice numai sa nu te mai aud!
Dupa 6 luni de zile, barbatul invata sa-si spele sosetele. Inca n-am verificat daca stie sa le puna la uscat si sa le stranga pe urma. Peste inca 6 luni, sigur va invata.
Daca nu, trebuie sa stii sa schimbi o incuietoare sau sa fugi departe precum faceau evreii, pierzandu-ti urma.
Ca in orice alta situatie biohazardanta, unele femei aleg sa inchida ochii. Altele iau atitudine, iar altele vor sa ia atitudine, dar nu stiu de unde s-o apuce. Sfatul meu este sa n-o apuce de nicaieri pentru ca nu stim ce germeni/virusuri sau alti microbi aduce cu sine.
Tutorialul ce urmeaza necesita o implementare care va dura nu mai putin de 6 luni, caci este greu sa inveti un copil de peste 25 de ani anumite regulipentru combaterea dezastrelor.
Asadar, in prima zi in care observi ca ceva nu este in regula, ii vei pregati o cina frumoasa si-l vei astepta acasa cu multa dragoste. El, sarind in sus de bucurie ca un copil ce e, se va descalta la un moment dat. In acel moment, lumea ta se va opri in loc. Florile se vor ofili, apa va deveni ruginie, sufleul se va pleosti, geamurile vor crapa, iar viermii vor incepe sa misune. In aceasta prima zi, incerci sa treci cu vederea aceste aspecte atat de evidente, chiar daca pofta de mancare moare in lumina izului de picior putrezit.
Intr-o a doua faza, cand lucrurile se repeta, realizezi ca trebuie sa iei atitudine si ii spui: Te rog frumos, iubitule, cand vii acasa, scoate-ti sosetele… (iar in gandul tau vei continua: si arde-le). In urmatoarele cateva zile, pana la urma, va pricepe.
A treia faza a tutorialului: Va veni acasa, se va descalta si isi va scoate sosetele. Ploaie, vant puternic, mirosul picioarelor persista. Ii vei comunica cu lacrimi in ochi: Te rog, iubitule, spala-te pe picioare imediat dupa ce te-ai descaltat. In gandul tau, stii prea bine ca singura solutie reala ar fi sa si le taie, dar incerci the easy way inainte. Dupa cateva zile in care ii repeti treaba asta, va pricepe si se va spala.
Esti fericita acum. Au trecut doua luni si pare sa fi priceput. Pana deschizi cosul de rufe si te izbeste mirosul sosetelor nespalate si putrezite. Nu asta ar fi problema, cat faptul ca bluza ta de matase se atinge de ele. Vei reusi vreodata s-o mai salvezi? Va trebui oare s-o arzi? Intri in panica.Te calmezi.
In a patra faza: Vine acasa obosit si il informezi: Iubitule, cand vii acasa, descalta-te, scoate-ti sosetele si pune-le direct in apa rece si spala-te pe picioare. Dupa alte cateva zile/saptamani, pricepe. Face precum i-ai spus.
Ce n-ai prevazut tu este ca, barbat fiind, trebuie sa-i dai mura-n gura. Cand i-ai spus sale bage in apa rece, pentru tine era de la sine inteles ca in apa sa puna si detergent. Pentru el, nu. Tu n-ai curaj sa te atingi de ligheanul cu sosete.
In a cincea faza: Vine acasa si il rogi: Iubitule, te rog frumos, cand vii acasa, descalta-te, spala-te pe picioare (cu apa si sapun), iar sosetele pune-le in apa rece CU DETERGENT. Deja te trec apele de la atatea explicatii si fraze repetate. Dupa 10 zile pricepe si pune si detergent.
Te trantesti pe canapea fericita. Gata, asta a fost. Vrei sa te duci sa faci o baie cu multa spuma, dar ce ti-e dat sa vezi? Ligheanul cu sosete adunate de o saptamana. Faci cateva exercitii de relaxare, dar ti-e frica sa te atingi de ele.
In a sasea faza: Iubitule, cand vii acasa, te speli pe picioare, pui sosetele la muiat in apa cu detergent si mai tarziu le speli. Stii bine ca solutia ar fi soda caustica (si pentru sosete, si pentru picioare), dar nu apelezi inca la asa masuri drastice.
Dupa cateva zile, pricepe. Auzi din departare: Le-am spalat, le-am spalat si chicoteli de mandrie! Are impresia ca a facut ceva extraordinar. Il feliciti, ii dai o prajiturica si respiri usurata.
In a saptea faza: Deodata, auzi: Si acum ce fac? Inainte sa-ti smulgi parul din cap, ii spui calm: Acum le clatesti.
Gata, misiune indeplinita. Din pacate, nimeni nu-ti ofera o medalie.
In a opta faza: Auzi, iubito, nu te supara pe mine, dar cum le clatesc?
Chiar daca vrei sa te spanzuri, sa te arunci pe geam, sa infigi cutitul in el si sa-l bati 2 zile, trebuie sa te calmezi: Arunca-le! Arde-le! Distruge-le! Taie-ti picioarele! Da-le foc! Mai bine, du-te in camp si da-ti foc! Apoi, arde si cenusa! Orice numai sa nu te mai aud!
Dupa 6 luni de zile, barbatul invata sa-si spele sosetele. Inca n-am verificat daca stie sa le puna la uscat si sa le stranga pe urma. Peste inca 6 luni, sigur va invata.
Daca nu, trebuie sa stii sa schimbi o incuietoare sau sa fugi departe precum faceau evreii, pierzandu-ti urma.
Despre femei: Perfecta Camaradă
Gândurile unui porc misogin
de Eugen Galateanu
„Femei frumoase, voi sunteţi din altă lume şi alt har...”
Corneliu Vadim Tudor
Există undeva, pe-acolo. Poate aproape, poate printre frumoasele Agoniei. Poate departe. Poate nici nu există, poate este doar o închipuire. Este un vis pe care majoritatea bărbaţilor îl visează. Nu femeia perfectă. Ci Perfecta Camaradă. Acea persoană care:
-să fie în stare să ne înţeleagă. Să nu îţi arunce în faţă „eşti un porc şovinist” şi nici „nu eşti un bărbat adevărat”. Să te înţeleagă că te gândeşti la ea chiar şi atunci când nu îi spui asta de 10 ori pe minut; că ţii la ea chiar şi atunci când nu o suni din două în două ore.
-să poată purta o conversaţie inteligentă, fără să devină bărbat. Nu există nimic mai jalnic decât o femeie care doreşte să fie luată în seamă dovedindu-se mai microbistă decât un bărbat. Nu există nimic mai jenant decât o femeie care doreşte să intre în centrul atenţiei cu textele cu conotaţie sexuală specifice unui bărbat. Ne place să ne uităm la un fund frumos. Dar nu dorim ca Perfecta Camaradă să ne spună „mamă ce buci are aia...”
-să ne mintă că îi place cum facem dragoste. Că e înnebunită după mângâierile noaste stângace.
-să ne facă să înnebunim când facem dragoste cu ea. Să dorim să o posedăm oriunde, chiar şi într-o staţie de troleibuz. Vă daţi seama ce reclamă perfectă – o pereche care se.... şi „Cafeaua Elita, dă frâu liber instinctelor”.
-să fie camaradă, amantă, tovarăşă, mamă;
-să nu se considere menajeră sau bucătăreasă. Este cea mai mare prostie- şi chestia care ne face să încetăm orice iubire. „ O ciorbiţă bunuţă să-ţi facă mămica ?” Puah.Bărbaţii, bărbaţii adevăraţi gătesc totdeauna mai bine decât o femeie.
-să fie în stare să se schimbe. Astăzi o vrei doar tovarăşă. Mâine o s-o doreşti amantă de lux. Poimâine, ţi-ar plăcea să o vezi în stilul sport. În nici un caz nu o visezi la bucătărie, cu şorţ şi gata să-ţi facă o „ciorbiţă şi o tocăniţă”. Dacă există bărbaţi cu astfel de vise ar trebui degradaţi. Sau ar trebui să li se facă abonament la cantină. Vrem absolut orice de la Perfecta Camaradă în afară de a fi bucătăreasă. Sau menajeră.
-să fie în stare să te schimbe. Toată lumea ştie: bărbaţii sunt nişte amoebe evoluate doar până la stadiul de purcei. Bărbaţii put. Bărbaţii râgâie. Bărbaţii beau bere. Bărbaţii folosesc rareori un parfum. Bărbaţilor le place sportul- în nici un caz Marimar. Şi noi ştim asta foarte bine- şi plângem, suspinăm în sinea noastră rugând să fim îmbunătăţiţi. Dar, nu vom recunoaşte niciodată. Vom fi răniţi profund în orgoliul nostru masculin. Numai Perfecta Camaradă reuşeşte să ne schimbe fără ca, măcar, să ne dăm seama.
-să arate totdeauna bine. Să nu ne streseze cu imaginea ei cu: bigudiuri cât naveta Columbia în cap; măşti de groază, pe bază de castraveţi; chiloţi, ciorapi rupţi.
-să fie ea însăşi, fiind în acelaşi timp aşa cum o visăm noi;
-să fie în stare să ne înţeleagă, etc. ,etc.
Notă: ACEST ESEU NU SE REFERĂ LA FEMEIA GONFLABILĂ.
de Eugen Galateanu
„Femei frumoase, voi sunteţi din altă lume şi alt har...”
Corneliu Vadim Tudor
Există undeva, pe-acolo. Poate aproape, poate printre frumoasele Agoniei. Poate departe. Poate nici nu există, poate este doar o închipuire. Este un vis pe care majoritatea bărbaţilor îl visează. Nu femeia perfectă. Ci Perfecta Camaradă. Acea persoană care:
-să fie în stare să ne înţeleagă. Să nu îţi arunce în faţă „eşti un porc şovinist” şi nici „nu eşti un bărbat adevărat”. Să te înţeleagă că te gândeşti la ea chiar şi atunci când nu îi spui asta de 10 ori pe minut; că ţii la ea chiar şi atunci când nu o suni din două în două ore.
-să poată purta o conversaţie inteligentă, fără să devină bărbat. Nu există nimic mai jalnic decât o femeie care doreşte să fie luată în seamă dovedindu-se mai microbistă decât un bărbat. Nu există nimic mai jenant decât o femeie care doreşte să intre în centrul atenţiei cu textele cu conotaţie sexuală specifice unui bărbat. Ne place să ne uităm la un fund frumos. Dar nu dorim ca Perfecta Camaradă să ne spună „mamă ce buci are aia...”
-să ne mintă că îi place cum facem dragoste. Că e înnebunită după mângâierile noaste stângace.
-să ne facă să înnebunim când facem dragoste cu ea. Să dorim să o posedăm oriunde, chiar şi într-o staţie de troleibuz. Vă daţi seama ce reclamă perfectă – o pereche care se.... şi „Cafeaua Elita, dă frâu liber instinctelor”.
-să fie camaradă, amantă, tovarăşă, mamă;
-să nu se considere menajeră sau bucătăreasă. Este cea mai mare prostie- şi chestia care ne face să încetăm orice iubire. „ O ciorbiţă bunuţă să-ţi facă mămica ?” Puah.Bărbaţii, bărbaţii adevăraţi gătesc totdeauna mai bine decât o femeie.
-să fie în stare să se schimbe. Astăzi o vrei doar tovarăşă. Mâine o s-o doreşti amantă de lux. Poimâine, ţi-ar plăcea să o vezi în stilul sport. În nici un caz nu o visezi la bucătărie, cu şorţ şi gata să-ţi facă o „ciorbiţă şi o tocăniţă”. Dacă există bărbaţi cu astfel de vise ar trebui degradaţi. Sau ar trebui să li se facă abonament la cantină. Vrem absolut orice de la Perfecta Camaradă în afară de a fi bucătăreasă. Sau menajeră.
-să fie în stare să te schimbe. Toată lumea ştie: bărbaţii sunt nişte amoebe evoluate doar până la stadiul de purcei. Bărbaţii put. Bărbaţii râgâie. Bărbaţii beau bere. Bărbaţii folosesc rareori un parfum. Bărbaţilor le place sportul- în nici un caz Marimar. Şi noi ştim asta foarte bine- şi plângem, suspinăm în sinea noastră rugând să fim îmbunătăţiţi. Dar, nu vom recunoaşte niciodată. Vom fi răniţi profund în orgoliul nostru masculin. Numai Perfecta Camaradă reuşeşte să ne schimbe fără ca, măcar, să ne dăm seama.
-să arate totdeauna bine. Să nu ne streseze cu imaginea ei cu: bigudiuri cât naveta Columbia în cap; măşti de groază, pe bază de castraveţi; chiloţi, ciorapi rupţi.
-să fie ea însăşi, fiind în acelaşi timp aşa cum o visăm noi;
-să fie în stare să ne înţeleagă, etc. ,etc.
Notă: ACEST ESEU NU SE REFERĂ LA FEMEIA GONFLABILĂ.
miercuri, 1 octombrie 2008
joi, 25 septembrie 2008
Vreau un simplu sentiment care să mă scoată de pe axa normalului şi din iubirile astea călîi pe care le tot văd în jur, pe care le-am trăit şi eu, care se rotesc vesele ca moriştile de hîrtie şi care sînt spulberate la prima pală de vînt. Oamenii îşi fac rău unul altuia fiindcă nu ştiu să iubească. Să-mi facă rău cine se pricepe cu adevărat la asta. Sînt sătulă de amatori.
IUBIRE RECE
de Rodica-Hera CHIRIAC [Hera ]
Atingerea rece...
il incita cu trupul amurg
si respiratia eterica
îsi arunca neputinta de a iubi
dezvaluindu-se intr-o suita
de clipe nepamântene
îi simte prezenta torida
iubind, privind
cu ochi de stele
caci nu-l poate atinge
A timpului ce trece
Lasa marcant urme adanci
Oricat vei dori ca raul sa-ntuneci,
Probleme si lacrimi in Abis sa arunci
Ele vor fi acolo in gand si "gandire"
Si-n suspine amare varsate pe branci
Vor fi si-n suflete marcate de ură
Vor fi si-n glasuri iar in inima porunci
Si vor mai fi si-n zambet si-n noi si-n voi
Si in orice imbratisare
Si-n ochi si lacrimi si-n canturile dulci
Vor fi si-n noi si-n voi si-n orice infatisare
Atingerea rece si zambetul umbreste
Si-ngheata si ganduri iar in suflete curg
Imagini tenebre si prafuri de crete
Irosite artistic in chip de Demiurg...
IUBIRE RECE
de Rodica-Hera CHIRIAC [Hera ]
Atingerea rece...
il incita cu trupul amurg
si respiratia eterica
îsi arunca neputinta de a iubi
dezvaluindu-se intr-o suita
de clipe nepamântene
îi simte prezenta torida
iubind, privind
cu ochi de stele
caci nu-l poate atinge
A timpului ce trece
Lasa marcant urme adanci
Oricat vei dori ca raul sa-ntuneci,
Probleme si lacrimi in Abis sa arunci
Ele vor fi acolo in gand si "gandire"
Si-n suspine amare varsate pe branci
Vor fi si-n suflete marcate de ură
Vor fi si-n glasuri iar in inima porunci
Si vor mai fi si-n zambet si-n noi si-n voi
Si in orice imbratisare
Si-n ochi si lacrimi si-n canturile dulci
Vor fi si-n noi si-n voi si-n orice infatisare
Atingerea rece si zambetul umbreste
Si-ngheata si ganduri iar in suflete curg
Imagini tenebre si prafuri de crete
Irosite artistic in chip de Demiurg...
luni, 22 septembrie 2008
sâmbătă, 6 septembrie 2008
El imi spune VINO,el imi spune VIN
nu conteaza cine si cum va citi...cert e ca imi dau seama ca numai EL ma iubeste ,ca numai gandul LUI e la mine,ca EL e omul in sufletul caruia exist eu....si caldura vocii lui si tot ceea vorbeste si mi spune si tot ceea ce face pentru mine e neasemuit...da...asta e cuvantul...EL este jumatatea pe care am pierdut o in viata...EL...omul de departe dar atat de aproape mereu...EL...singurul,unicul,iubitul,prietenul,amantul,visul,sufletul....
LOVING YOU S!!!
Loving You . . .
Asculta mai multe audio Muzica »
Abonați-vă la:
Postări (Atom)