nu mai stiu sa iubesc....nici nu mai am nevoie decat de liniste si de siguranta de a fi cu el...am ajuns aici pe 30....La Milano...dupa emotii ,ganduri...intrebari si multe reticente intre a pleca si a nu pleca...zboru anulat pe 29 ...si pe 30 plec..
ajung la Milano n Bergamo....aeroport...ies...putin emotionata....ma uit dupa el sa l recunosc...si...zambeste....tremur toata...mergem la mashina de parca ar fi fost a nuj cata oara cand m ar fi luat...urcam..stau tot drumu cu capu spre dreapta in timp ce el zambeste...si l vad cu coada ochiului ...si intreb..ce e...zice...sunt fericit ca esti aici...si incep sa simt...cald si bine si o oarece liniste...si mi vine sa l iau de mana...si cum zambeste doamneeeeee.....ok
mergem la cumparaturi etc...bani trimisi aks
ajungem acasa...cald si misto
pot sa te imbratisez??
da bravo!
si asa incepe sa zicem partea a doua a vietii mele...
in care simt ca sunt femeie
simt ca sunt parte din cineva
ca fac parte din relatia asta
si dupa n zile ca azi e 13 booo nuj cat e....ma gandesc sa nu gresesc sa l pierd fiindca e un om minunat si nu l iubesc dar mi e drag
mi e drag calmul lui de fiecare zi
siguranta
nervii cand e ceva
somnul
mangaierea lui seara
dragostea nebuna care o facem si care ma face sa zbor
si normal cum sunt norocoasa a murit maica sa si acum e plecat
si stau singura ca o dementa n casa
si mi e dor si mi e rau si mananc ca o bulimica
de stress
sunt egoista tareeeeeeeeee
si posesivaaa
si nu cred
nu
nu pot sa cred 100%.....inca
nu pot
am oscilat cu gandul...da unde se duce cand m a anuntat ca pleaca n Sicilia...pana ce saracu mi a zis..am ajuns ,,,mama a murit
da cat de nebuna pot fi sa nu ma relaxez si sa astept ca o femeie normala....doamneeeeee
