Pentru că dau vina pe amantă
(În general)
Nici un bărbat nu e vinovat pentru că înşală. Diabolica şi irezistibila făptură care îl ispiteşte să i-o tragă e întotdeauna de vină. Ea are întotdeauna ceva de câştigat din afacerea asta. El, victima, iepuraşul, veşnic speriat şi inocent, pufos şi roz, atât de uşor de prostit, va cădea în mrejele vrăjitoarei, homewrecker, diavoliţă împieliţată, care nu se simte suficient de sexy dacă nu-i fură bărbatul unei casnice cu şorţ pătat.
Ai tot ce-ţi trebuie acasă. Eşti liniştitul posesor al unui obiect care funcţionează pe bază de flori şi “da, dragă” şi care îţi satisface nevoile de bază fără prea multe mofturi. Dar uneori se-ntâmplă să apară o femeie de care te simţi atras în mod inexplicabil. Amanta e întotdeuna o fiinţă irezistibilă. Dai piept cu tentaţia, lupţi cu propriile pulsiuni, ai vrea să scapi din vrajă, să fugi, dar pe măsură ce urli mai tare în tine că NU, ea devine tot mai de nerefuzat. Şi ea insistă şi insistă, dă din pleoape şi geme, te imploră să o ai şi tu, epuraş tâmpit, cum s-o laşi singură şi dispusă?
Cea mai flatantă ipostază pentru o femeie e, de departe, cea de posibilă amantă. Amanta are întotdeauna ceva în plus: e mai cumva decât cea de acasă - atrăgătoare, sexy, tânără, fascinantă, încântătoare…
Ipostaza de soţie are o aură de casnică, de cufăr ferecat şi împăienjenit, care cândva a valorat ceva, dar acum s-au aşternut anii, obişnuinţa şi tristeţea peste el.
Amanta e proaspătă, e vie, e frumoasă, e femeie, nu miroase a mâncare, are timp să stea degeaba, are personalitate, voinţă şi mai ales capricii, vrea asta şi ailaltă, dă din picioare şi când e supărată face un botic care te convinge de fiecare dată să-i faci pe plac. Ei ai curaj să-i spui ce-ţi trece prin cap: te-ai îngrăşat, nu-ţi stă bine, ce e cu outfitu’? te duci la nuntă? de ce ţi-ai pus sarmalele alea în cap? De fapt, adevărul e că amanta nu are niciodată sarmale în cap. Ea nu încearcă niciodată din răsputeri să-ţi facă pe plac, ca să ajungă ridicolă când se hotărăşte să-şi schimbe look-ul după ani de învârtit în cratiţă. Amanta nu se chinuie să-ţi facă pe plac. Ea pur şi simplu e. Poate că de-asta e şi al dracului de irezistibilă, pentru că e naturală, se iubeşte pe sine, face alegeri, nu compromisuri, nu te iartă over and over and over again, are parte de sinceritate absolută, ştie ce-ţi trece prin cap, pentru că ai curaj să-i spui, cu ea te simţi în largul tău, te trezeşti spunâdu-i asta.
Şi apoi, dintr-o joacă de copii care n-ar trebui să rănească pe nimeni (cel puţin atâta timp cât nevasta nu ştie), se transformă într-o mare înşelăciune. El îi promite că-şi va părăsi soţia pentru ea. N-O VA FACE NICIODATĂ.
Când sunt tineri, au amante pentru că e periculos, incitant, se simt vicleni, îl felicită şi invidiază prietenii că au două, totul e frumos.
Ce nu obţine de la una, are de la alta. I se pare că femeia nr 2 ar fi trebuit să fie aleasa, că ea e minunata, ea e zâna din poveşti şi promite că într-o zi, foarte curând, o să-şi sumeată pantalonii şi o să-nceapă o nouă viaţă, cu adevărata iubire a vieţii lui. GREŞIT, ALINA! El nu crede că e îndrăgostit de amantă pentru că e mai cumva decât soţia. A avea amantă înseamnă a recupera puţin din libertatea pe care se pare că ai pierdut-o la primărie, în ziua când ai minţit că “nesilit de nimeni”, când erai convins că “silit de EA”. A te bucura de o jucărie a ta, de care nu ştie soţia, e o declaraţie perversă de independenţă, o garanţie că mai eşti pe undeva, cumva propriul stăpân (măcar în privinţa utilizării unor segemente antomice şi al unor fonduri), în condiţiile în care soţia a început să-ţi dirijeze şi organizeze viaţa pe termene cincinale, sufocându-te şi plictisindu-te de moarte.
Amanta îşi acceptă condiţia de “parteneră part-time” pentru că nu vrea/nu poate să se implice total într-o relaţie. Uneori nu conştientizează că suferă de spaimă de commitment şi crede că e definitiv îndrăgostită de tip şi că el e cel cu care ar trebui să-şi petreacă restul vieţii, numai că, tough luck, e luat deja. Va trebui să aştepte până se eliberează de angajamente anterioare şi să bocească un pic între timp, să nu se auto-suspecteze că nu are curaj să se implice într-o relaţie de cuplu reală (adică una care nu include un bărbat şi două femei).
Când sunt mai în vârstă, când îi trece mid-life crisis, când începe să-i apuce spaima de andropauză, amanta e mai tânără şi mai fertilă. Şansele sunt foarte mari să-şi lase nevasta şi copiii pentru una care pare că o să-i ajute să-şi îndeplinească principalul scop în viaţă, acela de a umple planeta de urmaşi. Întrebarea nr2, “cine o să-i crească?” never comes to mind though. Cred că amantele sunt dispreţuite tocmai pentru că sunt multe familii care s-au destrămat şi se crede că din cauza lor.
NICI O FEMEIE NU E VINOVATĂ PENTRU CĂ E AMANTĂ. Decizia se ia în doi. Înainte s-o iei la bătaie sub privirile lacome ale lui Ernest, gândeşte-te că el a avut libertatea de a alege. Şi nu te-a ales pe tine decât în ceea ce priveşte activitatea de roboţit în jurul casei.
Pentru soţiile din toată lumea: nu uitaţi să fiţi amantele soţilor voştri.
marți, 11 noiembrie 2008
Casă de piatră şi n-am cuvinte.
you need someone to hold you. Funny thing is I always manage to choose the WRONG person.
(Laşi)
Ai obosit, nu? O să te retragi în pulovărul tău de om obişnuit şi o să mă faci să-mi smulg părul din cap de ciudă. Mă îngrozesc când mai descopăr încă un om care s-a dat bătut, încă un rănit pe terenul de luptă, încă o victimă a comodităţii, încă un om care s-a mulţumit cu o viaţa banală în doi doar pentru că singurătatea ar fi insuportabilă. De ce să speri că o să găseşti o tipă grozavă când poţi să fii sigur că o să te omoare de plictiseală viaţa de cuplu? De ce să fii singur când poţi să fii “cu cineva”? Da, mi se pare o prostie. Pentru că din câte îmi aduc eu aminte, ţie îţi plac flăcările, nu căldura care a mai rămas în cameră după ce s-a stins focul.
(CULMEA E CA GANDESTE EXACT CA MINE)...PRELUAT DE PE BLOGUL UNEI INTELIGENTE,MATURE(NU CA MINE....ATROFIATA DE SENTIMENTE NEREMARCATE)
(Laşi)
Ai obosit, nu? O să te retragi în pulovărul tău de om obişnuit şi o să mă faci să-mi smulg părul din cap de ciudă. Mă îngrozesc când mai descopăr încă un om care s-a dat bătut, încă un rănit pe terenul de luptă, încă o victimă a comodităţii, încă un om care s-a mulţumit cu o viaţa banală în doi doar pentru că singurătatea ar fi insuportabilă. De ce să speri că o să găseşti o tipă grozavă când poţi să fii sigur că o să te omoare de plictiseală viaţa de cuplu? De ce să fii singur când poţi să fii “cu cineva”? Da, mi se pare o prostie. Pentru că din câte îmi aduc eu aminte, ţie îţi plac flăcările, nu căldura care a mai rămas în cameră după ce s-a stins focul.
(CULMEA E CA GANDESTE EXACT CA MINE)...PRELUAT DE PE BLOGUL UNEI INTELIGENTE,MATURE(NU CA MINE....ATROFIATA DE SENTIMENTE NEREMARCATE)
luni, 10 noiembrie 2008
prezumtzii de simtziri
poate uneori iubim din nevoia de a spune "te iubesc" si tot din nevoia de a auzi asta.poate uneori singuratatea sau neimplinirea ne face sa ne gasim un subiect pe care sa l consideram sufletul pereche si apoi sa ne dam seama ca este doar un boom al feeling urilor noastre....poate uneori din dragoste suntem obositori si artzagoshi si nu intelegem deloc pe celalalt....si poate tot uneori din frica sau un sentiment asemanator fricii ne este imposibil sa spunem exact ce simtim....poate uneori e mai bine cu rau decat cu bine,fiindca ne am obisnuit deja si nu mai putem iesi din cercul vicios....poate uneori ne e frica de noi si de tot ce ne inconjoara dar cu toate astea bravam ca suntem "cei mai cei"...in categoria asta intra si barbati si femei......poate noaptea aceea de dragoste de neuitat ne a facut sa credem pentru o clipa ca .....pana ce moartea ne va desparti....chiar daca asta inseamna despartirea celuilalt...poate eu iubesc intr un mod posesiv.....si ....poate nu inteleg ca esti legat si nu poti sa te rupi.....nu stiu.....mi e greu si mi e greeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeuuuuuuuuuuuuuuuu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)