publicat pe 3 Noiembrie 2008
In cercul nostru de prietene, una dintre noi a marturisit cu nonsalanta ca nutreste sentimente de admiratie si prietenie fata de Ea. Ea... care ea?, am intrebat toate stupefiate, speriate de ceea ce urma sa spuna. Ea, cealalta, cea care a reusit sa-i fure iubirea prietenului ei (actualmente fost prieten) cu care avusese o relatie de doi ani de zile. Cea pe care o urai din toata inima, cea din cauza careia ai ajuns sa te desparti de barbatul iubit?, am intrebat iarasi toate. Da, ea, cea pe care o uram de moarte, a raspuns ea.
Si nu era ea personajul negativ, sperietoarea linistii tale in cuplu, femeia depravata si fatarnica care isi urmareste mai presus de orice propriile interese? si... iarasi ochii nostri se fixau nerabdatori asupra ei.
Era si ar fi ramas in continuare... daca nu as fi cunoscut-o si nu mi-as fi dat seama de persoana care este, ar fi ramas in continuare uzurpatoarea, cea care mi-a stricat fericirea... daca nu mi-as fi dat seama ca iubirea vietii mele de fapt nu ma iubeste cu adevarat. Pentru ca daca m-ar fi iubit cu adevarat, nu ar fi ales sa iubeasca pe altcineva. Daca el ar fi fost fericit cu mine, nu si-ar fi cautat fericirea in alta parte.
Doamne, cata intelepciune de Solomon... am murmurat toate ironic. Este posibil asa ceva? Cum..., sa nu o urasti pe Ea?
De ce uram noi femeile "femeia din umbra", "uzurpatoarea"? O uram pe cealalta chiar si pentru simplul si banalul motiv ca este sau a fost... cealalta. O uram pentru ca ea are ceea ce noua ne lipseste. O uram pentru ca ea este vinovatul numarul 1 de tot ceea ce ni se intampla, pentru ca ea este responsabila pentru suferinta si durerea pe care o presupune tradarea. O uram pentru ca stie atat de bine cum sa fure barbatii altora, pentru ca este stapana pe arta seducerii barbatilor care nu ii apartin. O uram pentru ca vrem sa credem ca este urata si imbracata fara gust stiind ca de fapt adevarul este cu totul altul. Daca ar fi fost asa cum ne place noua sa credem, nu ar fi reusit insa sa-l cucereasca pe el.
Rivala noastra trebuie insa sa ramana in umbra. Trebuie sa aiba cu orice pret o minte de gasculita, kilograme peste kilograme, haine fie invechite si demodate, fie de prost gust, sa fie ori o persoana fada, ori una care imita ieftin si nereusit vreuna dintre vedele noastre. O uram constientizand ca ea are ceva ce noua ne lipseste.O uram pentru ca, la urma urmei, ne aminteste atat de bine de noi. Si avem atat de multe in comun cu ea! Pentru ca, si pentru ea, ca si pentru tine, atractia pe care o manifesta barbatul nu este neaparat una de factura erotica, ci una emotionala. Si ea isi doreste protectie, gesturi de afectiune, isi doreste ca cineva sa-si aminteasca de ziua de nastere. Si ei ii place sa-i fie oferite flori sau sa faca fericita o anumita persoana. Poate ca si ea, ca si noi, si-a pierdut mintile iubind prea mult. Poate ca si ea isi doreste respect, insa nu dispune de el in masura in care o facem noi. Poate ca si ea ca si noi, isi pierde timpul si linistea numarand minutele pana cand el trebuie sa soseasca acasa. Poate ca si ea sufera ca si noi pentru ca nu are intotdeauna tot ce isi doreste. Poate ca si ea, ca si tine, nu vrea decat sa fie iubita. Sa urasti o astfel de persoana?...
Completare originala!!!(by Dora)
So...nu trebuie urata cealalta...trebuie sa constientizezi ca de fapt ea nici un exista...ea e numai un accesoriu inutil in povestea dintre tine si el,deoarece daca ar fi avut atitudinea potrivita ar fi stiut sa l faca sa nu plece ,gandeasca,iubeasca alta femeie...dar asa ....isi merita soarta si nu o urasc ci pur si simplu o IGNOR~~~
luni, 3 noiembrie 2008
duminică, 2 noiembrie 2008
apropo de seara
chiar ca sunt sigura ca omul ala ....tine la mine pe bune si nu cu vrajeala specifica netului...de retinut...dar e si normal cand locuiesti cu ...sa fii la fel de jme
.jpg)
am plecat ,am venit,am stiut
lashitatea i boala grea..asta am constatat azi....stiu mai multe decat stiam ieri sau chiar alaltaieri...sunt confuza.....dar stiu sigur ca iubirea nu mai e un sentiment care sa ma reprezinte,stiu sigur ca nu mai cred nimic ...gata ca deja ma ia depresia
vineri, 31 octombrie 2008
Sa plec ,sa nu plec,sa plec,sa nu plec
Incepe week endul!Vreau sa ma odihnesc,dar vreau sa si plec departe,vreau sa si fiu acasa cu copiii mei,vreau sa fiu si sub cerul liber,vreau la terasa,vreau libertate,vreau sa rad,vreau sa vad film,vreau sa fac dragoste,vreau sa mananc struguri,vreau...sunt nesatula de toamna aurie....
joi, 30 octombrie 2008
frumos de citit...
Decriptări. Din cartea alba a unei femei oarecare
Dacă trebuie să-mi comunici ceva neplăcut sau care crezi tu că poate fi interpretat ca fiind neplăcut/supărător/etc. nu amîna momentul pînă în ultima clipă, nu ocoli, nu tergiversa. Cea mai bună strategie este metoda discuţiei directe, deschise, sincere, ca între oameni maturi, evitîndu-se astfel senzaţia de cuţit aplicat pe la spate, cu toate simptomele aferente şi pierderea încrederii în consecinţă.
Avantaj: chiar dacă poate fi dureros momentul, acumulaţi o bilă albă pentru curaj, deschidere şi sinceritate.
Dacă trebuie să minţiţi, spuneţi adevărul! Dacă totuşi trebuie să o faceţi cu orice preţ, verificaţi mai întîi de ce memorie dispuneţi. Decît o jumătate de minciună mai bine un adevăr dureros şi întreg.
Cînd o femeie urlă că nu mai vrea, nu mai poate, nu mai nu, orice, cînd se jură că e definitiv şi irevocabil, cînd pune interdicţii şi ia decizii capitale înseamnă că o doare, că îi pasă, că e rănită dar şi că aşteaptă ca iubitul/soţul/amantul să ia act de existenţa ei, să-i dea un semn că e pe fază şi a auzit, un semn de reciprocitate, sau de viaţă, ori să-i ofere o doză dublă de asigurări de afecţiune. E momentul în care el trebuie să redevină prinţul călare pe armăsarul alb, să dea dovadă de o mică sau o mare nebunie după posibilităţile proprii, să facă ceva ieşit din normele cotidianului pentru a o convinge că şi lui îi pasă, pentru că puterea şi vulnerabilitatea unei femei subzistă într-un acelaşi punct, acela în care îşi doreşte cu disperare să creadă.
Va urma
sau nu va urma
Dacă trebuie să-mi comunici ceva neplăcut sau care crezi tu că poate fi interpretat ca fiind neplăcut/supărător/etc. nu amîna momentul pînă în ultima clipă, nu ocoli, nu tergiversa. Cea mai bună strategie este metoda discuţiei directe, deschise, sincere, ca între oameni maturi, evitîndu-se astfel senzaţia de cuţit aplicat pe la spate, cu toate simptomele aferente şi pierderea încrederii în consecinţă.
Avantaj: chiar dacă poate fi dureros momentul, acumulaţi o bilă albă pentru curaj, deschidere şi sinceritate.
Dacă trebuie să minţiţi, spuneţi adevărul! Dacă totuşi trebuie să o faceţi cu orice preţ, verificaţi mai întîi de ce memorie dispuneţi. Decît o jumătate de minciună mai bine un adevăr dureros şi întreg.
Cînd o femeie urlă că nu mai vrea, nu mai poate, nu mai nu, orice, cînd se jură că e definitiv şi irevocabil, cînd pune interdicţii şi ia decizii capitale înseamnă că o doare, că îi pasă, că e rănită dar şi că aşteaptă ca iubitul/soţul/amantul să ia act de existenţa ei, să-i dea un semn că e pe fază şi a auzit, un semn de reciprocitate, sau de viaţă, ori să-i ofere o doză dublă de asigurări de afecţiune. E momentul în care el trebuie să redevină prinţul călare pe armăsarul alb, să dea dovadă de o mică sau o mare nebunie după posibilităţile proprii, să facă ceva ieşit din normele cotidianului pentru a o convinge că şi lui îi pasă, pentru că puterea şi vulnerabilitatea unei femei subzistă într-un acelaşi punct, acela în care îşi doreşte cu disperare să creadă.
Va urma
sau nu va urma
Abonați-vă la:
Postări (Atom)